Portal de vinificatie si viticultura

Arcadie Andronic: „Noua pozitionare a brandului „Vin moldovenesc” – este cea mai actuala si dificila problema…”

Principala problema a decaderii pozitiilor vinurilor moldovenesti pe piata ruseasca – este exploatarea exagerata a brandului „Vinuri moldovenesti” (un alt brand, din pacate, nu exista) de catre importatorii rusi de vinuri in timpul tacerii afirmative a „noilor vinificatori” moldavi. In final vinurile moldovenesti au fost pozitionate pe o piata, care este fara alternativa (cifrele arata – 85% din productia vinicola, produsa in Moldova, este exportata in Rusia) in felul urmator – „o tara saraca, vinuri necalitative”.

Vinurile moldovenesti au fost eliminate din retelele oraselor mari din Rusia cu mult timp inainte de a fi interzis importul complet de catre Rospotrebnadzor si nu sunt puse in vinzare in nici un restaurant toate acestea fiind o dovada de apanaj a consumatorului de la periferie cu un salariu potential mai mic.

Sa fim sinceri – formatul adevarat al vinificatiei moldovenesti este urmatorul:

  • o cantitate mare de vinuri produse, ce impedica controlul calitatii;
  • prelucrarea strugurilor proveniti din diferite regiuni a Moldovei (toata lumea duce o politca de producere a vinurilor axata pe plantarea viilor proprii, si doar Moldova – pe procurarea echipamentului pentru vinificatie secundara si apoi pentru cea primara; tendinta plantarii viilor proprii se observa numai in ultimii ani).

Productivitatea joasa a viilor moldovenesti comparativ cu tarile vinicole dezvoltate arata faptul, ca Moldova sta in pragul reconstructiei podgoriilor sale de vii, dar aceasta la rindul sau necesita investitii mari cu o perioada de recuperare financiara indelungata, ceea ce intra in contradictie cu interesele tinerilor capitalisti moldoveni, care se afla la prima etapa de acumulare a capitalului.

Cantitatea nesatisfacatoare de struguri calitativi in ultimi 15 ani creaza un tablou de toamna deja cunoscut – vinificatorii nostri cu sacii de bani obtinute din credite, exagerind preturile unul fata de altul, cumpara de la lideri struguri scumpi, in final se obtin vinuri cu un sinecost prea inalt, decit vinurile imbuteliate, vindute in Rusia. Despre care calitate controlata in acest sens poate fi vorba?

Probabil, ca acesta reprezinta unul din motivele promovarii slabe a vinurilor moldovenesti pe pietele alternative – lipseste o convingere ferma, ca calitatea strugurilor din an in an va fi stabila. Pina in prezent in Rusia aceasta a fost posibil…

Cu siguranta, decizia Rusiei este politizata, este pusa in joc harta viitorului Europei, insa aceasta este doar un motiv. Daca nu exista acesta, se gasea altceva (Primul razboi mondial a inceput nu odata oare cu omorul printului Ferdinand).

Daca am incerca sa facem un rezumat al celor expuse, am obtine urmatoarele.

Vinificatia moldoveneasca inseamna:

  • o piata fara alternativa cu o cultura slaba de consum a vinului;
  • imagine „o tara saraca, vin mediocru”;
  • nisa de preturi – 0,7 $ – 1,0 $ pentru o sticla;
  • „ac” creditar pe care stau producatorii moldoveni;
  • mari rotatii material-financiare;
  • venit mic, ce necesita mari rotatii financiare;
  • creditare continua a Rusiei (platile se efectueaza de la trei luni pina la un an);
  • podgorii batrane si necompetitive (recolta 3-4 t/hа contra 15-20 t/hа in alte tari);
  • lipsa suportului financiar pentru export (toate tarile achita producatorilor sai compensatii pentru export, de exemplu in Spania – pentru vinul brut alb la pretul de 0,22 $/litru, compensarea constituie 0,09 $/litru), ceea ce face ca vinurile sa devina necompetitive;
  • numarul de plantatii vinicole proprii este mult mai mic, decit volumul de struguri anual prelucrat de fiecare intreprindere.

Formatul actual nu este competitiv in general, in comparatie cu alte tari vinicole, care se rup sa ajunga pe piata din Rusia. Aceasta mai devreme sau mai tirziu trebuia sa inceteze. Toate bolile incep de la cap, adica in primul rind trebuie de schimbat propria noastra mentalitate. Si in fine, de inteles, ca vinificatia nu constituie un mijloc rapid de cistig a banilor, insa o continuare a traditiilor seculare legate de pamint si vita de vie.

Noi ne stingem din viata incet, anual pierzind cite o parte din piata, ce constituie 4-5 %. Mai bine sa avem parte de o moarte rapida si apoi o reinviere totala.

Pentru invierea noastra exista toate premisile necesare:

  • internationale si propriul nostru concurs de degustare, unde ar fi rascumparate partidele de vinuri premiate;
  • mici partide de export in tarile cu o cultura inalta de consum a vinului;
  • plantarea noilor butasi de vita de vie cu implementarea tehnologiilor avansate;
  • cadru potential (o generatie tinara de vinificatori cu stereotipuri neformate inca si сu un acces nelimitat la informatie de nivel mondial);
  • traditia vinificatiei (de exemplu, englejii au fost intrebati: „Cum de reusiti sa aveti gazoane atit de frumoase?” Raspuns: „Deoarece le retezam deja de 300 de ani”).

Piata ruseasca, de care toti crispat se agata, poate fi considerata deja pierduta. Chiar si in cazul in care vor fi preluate livrarile, volumele oricum vor decadea pina la 70%, datorita „publicitatii” create de catre Domnul Onishenko. De aceea, in primul rind este necesar sa ne apucam de piata noastra autohtona, sa o curatim de „produse falsificate” vinicole si alcoolice si sa indreptam cupa de consum in directia vinului, indepartind-o pe cea de votca.

Cit priveste piata din Rusia, e mai bine s-o dam uitarii pe un anumit timp: nu poti construi o casa noua pe un fundament vechi.

Problema actuala din domeniul vinificatiei din punct de vedere strategic ne-a revenit ca o binefacere; adica pe un termen scurt aceasta reprezinta pierderi, iar pe termen lung o vinificatie noua, noi piete alternative, care vor aduce un chistig cinstit.

Noua pozitionare a brandului „Vin moldovenesc” cоnstituie una din sarcinele cele mai dificile, necesare noua ca aerul.