Portal de vinificatie si viticultura

Gheorghe Arpentin: Moldova are marile sale atuuri

n ultimul timp, viticultura moldovenească dă semne de reanimare. Judecînd după dinamica pozitivă a exporturilor din ultimii trei ani, ea și-a revenit, mai mult ori mai puțin, după ultimul embargo. Despre starea lucrurilor din ramură ne-a relatat domnul Gheorghe Arpentin, directorul Oficiului Național al Viei și Vinului (ONVV), doctor habilitat în științe tehnice.

– Cum credeți, ce realizări majore a înregistrat ramura în ultimii ani?

– Principalul indicator al stării de lucruri în ramură este exportul, care îi aduce venituri. El sporește nu doar ca volum, ci și în expresie monetară. E important, deoarece poți vinde volume mari de produse, dar la prețuri mici. Noi ne străduim să sporim valoarea vinului moldovenesc, sporindu-i calitatea. Cel de-al doilea indicator este situația de pe piața internă. Pentru ca ramură să se dezvolte normal, ea are nevoie de o bază bună în propria țară.

Următorul moment important este faptul că noi acordăm tot mai multă atenție viticulturii și vinificației, pentru a crea oferta noastră unică pe piața mondială. Ține de soiuri, calitatea materialului de plantare, tehnicile agricole, plantarea viilor etc. – de toți factorii care determină microzonarea, cartografierea climatului și a solurilor.

Trebuie menționat faptul că Moldova este unica țară din fosta Uniune Sovietică care a mers pe calea transparenței și predictibilității pieței. În acest scop a fost creat Registrul viei şi vinului. El deja include 30% dintre informațiile despre viile republicii. Cred că spre sfîrșitul anului va fi completat deplin. Grație lui, putem afla, spre exemplu, ce soiuri de struguri vor fi prelucrate la fabricile de vin și în ce volum. O parte din această informație se află în acces public. O atare transparență oferă consumatorilor încrederea în faptul că noi muncim deschis.

Am început să acordăm o atenție sporită sistemului de control al calității. Unul dintre elementele lui este Registrul viei și vinului, despre care am spus deja, un șir de alte registre ținute la întreprinderi și care permit urmărirea fiecărui lot de vinuri. Noi extindem denumirile geografice și, probabil, în anul curent vom finaliza lucrul asupra celor două denumiri controlate conform locului de origine (cea mai înaltă treaptă a calității), care vor deveni locomotive pentru vinurile noastre.

În acest sistem de asigurare a calității am inclus controlul calității vinurilor noastre pe piețele-țintă, unde selectăm mostrele direct de pe rafturi și, împreună cu ANSA (deoarece ONVV nu are drept de control), efectuăm analize specifice pentru a vedea în ce măsură sistemul nostru de control rezistă la critici. Aceste mostre le degustăm și le analizăm. Dacă vor fi descoperite defecte ale gustului și aromei, neconcordanțe ale conținutului de SO2, etc., atunci specialiștii Direcției viticultură și vinificație a ONVV le vor propune producătorilor asistența necesară pentru ca pe viitor aceste probleme să dispară. Ei, și dacă asemenea încălcări se vor repeta, întreprinderile vor fi pedepsite. În plus, am început efectuarea unui audit al sistemului de control al calității, împreună cu experți din Cehia și Italia, pentru a determina riscurile din sistem și a le înlătura, inclusiv la nivel legislativ.

Noi investim în promovarea vinurilor moldovenești 60-65% din mijloacele acumulate în Fondul viei și vinului, deoarece trebuie să fim siguri că eforturile noastre nu vor fi zadarnice. Iată de ce este important să asigurăm calitatea produselor noastre și o încredere mai mare în aceste produse.

– În încercarea de a ieși din criza de după embargoul din anul 2006, companiile de vinificație s-au dedat comerțului și marketingului, dar se pare că au uitat de materia primă – viile. Avem noi vii moderne, cu soiuri tehnice?

– Eu nu împart viile în moderne și vechi, deoarece nu trebuie să desconsiderăm viile plantate încă în perioada sovietică. Vița bătrînă (peste 35 de ani) este o comoară pe care încă nu am valorificat-o. Să zicem, viticultura din Africa de Sud este promovată de vinurile din podgorii vechi, unele chiar de 120 de ani. Există chiar și asociații ale producătorilor de vinuri din asemenea vii. Din suprafața totală de 2 mii de hectare, acestea ocupă cca 100 de mii de hectare.

Ele prezintă interes în special prin faptul că servesc ca bază pentru comunicarea cu consumatorii. Apoi, vinurile din vița bătrînă le trezesc consumatorilor emoții puternice prin faptul că vinul este obținut dintr-o vie de peste 100 de ani. Australienii comercializează cele mai scumpe vinuri (Penfolds) anume din viile vechi.

Noi avem nevoie, pe piețele externe, de subiecte interesante pentru cursurile de masterat și informarea jurnaliștilor. Vechea viță de vie din Moldova este interesantă prin faptul că la plantarea ei nu existau clone și selecția în masă. Din ea rezultă cu totul alte vinuri. Eu am văzut în sudul republicii un sector de Fetească Regală, plantat în 1972. Proprietarul vrea să defrișeze butucii, însă eu îl sfătui să dezvolte via în continuare, pentru că ea dă naștere unor vinuri unice. În centrul republicii există un sector vechi de Aligote, cu vița foarte sănătoasă. Eu cred că micii producători care nu au propriile podgorii ar putea dezvolta această direcție de activitate.

În perioada sovietică, potențialul viilor era orientat către vinurile cu prețul de cost mic, de aceea erau necesare roadele mari. După ce am trecut la alte standarde, care țin de vinurile cu specificare geografică, una dintre cerințele de bază este restricționarea randamentului pentru a obține o calitate mai înaltă a strugurilor. Dar pentru a păstra volumul rodului, trebuie să plantăm vița mai compact. Pentru a stimula dezvoltarea acestei direcții de activitate, au fost introduse subvenții.

Întrucît viile necesită investiții mari, cu o perioadă lungă de amortizare, nu trebuie să modificăm totul foarte brusc. De aceea avem sectoare experimentale de vii, ca să stabilim care vor fi optime în condițiile Moldovei. Să zicem, la Leova am plantat un sector, folosind diverse scheme de plantare. Ulterior vom compara vinurile produse din rodul acestor vii, vom calcula eficiența economică. Un sector similar, de 1,5 ha, ONVV îl va planta la anul la Stăuceni, vom încerca să răspundem la toate întrebările ce țin de industria viticolă. Acest sector va fi util și ramurii, și pentru instruirea studenților fostului Colegiu Național de Viticultură și Vinificație (azi Centrul de Excelență). Anul acesta avem opt asemenea sectoare, în 2019 vom avea 15.

Dacă e să vorbim despre ”viile moderne”, plantate după 2006, există cca 28 de mii de hectare plantate în fond cu clone. Cunoaștem exact suprafața viilor pentru vinurile din regiunile IGP – 8,6 mii de hectare. Însă ca densitate nu toate viile corespund cerințelor europene.

– De cîte vii are nevoie Moldova, din punctul Dvs. de vedere?

– Noi azi avem vii mai multe decît putem vinde vinuri îmbuteliate, de aceea 70% dintre vinuri le comercializăm în vrac. Ne mai ocupăm și de dezvoltarea piețelor (către anul 2020 preconizăm reducerea vracului cu 50%), de ceea ar fi greu să numesc suprafața viilor care vor fi necesare. Însă în ultimii 25 de ani se face simțită tendința de reducere a suprafețelor de plantare, ca răspuns la lipsa cererii pentru aceste vinuri. Dar asta nu înseamnă că astăzi trebuie să defrișăm viile bune. Trebuie să obținem profit din comercializarea vinului și să înnoim plantațiile.

Totul depinde de succesele noastre pe piețe. În trimestrul I al anului 2018, există o creștere și a volumul de exporturi (+9,3%), și a prețului (+6%), comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.

– În prezent plantăm foarte puține vii de soiuri tehnice. Ce dotații ar fi necesare pentru a stimula acest proces ?

– În România aceste scopuri se obțin prin fondurile UE. Iar noi trebuie să pornim de la posibilitățile noastre. ONVV, împreună cu Ministerul Agriculturii, a promovat niște măsuri în scopul unor subvenții suplimentare, spre a stimula plantarea mai compactă a viței de vie, folosirea soiurilor de perspectivă și a sistemelor moderne de piloni în podgorii. Totuși, nu mă bucură subvențiile sumare de 100-120 de mii de lei la hectar (5-6 mii de euro), care constituie doar o treime din costurile creării unui hectar, înainte de a începe a rodi.

Producătorii moldoveni se află în condiții inegale cu cei europeni, căci trebuie să investească mai multe mijloace proprii și în podgorii, și în modernizarea fabricilor de vin, și în cucerirea piețelor. Trebuie să găsim surse de susținere a ramurii. Cred că le vom găsi în UE.

– În ultimii ani au apărut mulți producători mici de vinuri de calitate. De ce nu apar întreprinderi mari sau mijlocii (după embargo au fost create doar Bravo Wine și Bulgari Winery)?

– În ultimii 7 ani, în Moldova numărul întreprinderilor mici (care procesează cca 1000 de tone de struguri) s-a dublat. Deși în alte țări, din contra, are loc consolidarea producătorilor. Spre exemplu, timp de 30 de ani, în provincia franceză Bordo au rămas doar 5 mii (din 8 mii) de agenți economici. Cea mai mare parte a fuzionat.

Și două întreprinderi mari, create ”de la zero”, nu e rău. Spre exemplu, în altă regiune franceză – Alsacia – există doar două companii mari, cu vii de 400 ha, restul – mărunte. Întreprinderile mari au și riscuri pe măsură. Apariția lor mai rar vorbește despre aceea că investitorii, probabil, se tem de ceva. Dacă nu există cerere pentru produse, întreprinderile mari nu apar. Crearea companiei Bulgari Winery ține de cererea pentru vinurile spumante. Bravo Wine are o altă abordare, însă tot se orientează spre calitatea produselor.

Cred că procesul apariției întreprinderilor mici va continua, căci în Moldova există tradiția de a face vin propriu. Potențialul lor este în piața internă. Consumatorii întreabă despre ele, le apreciază tot mai mult.

– Ce cantități se comercializează pe piața internă?

– Avem statistica exporturilor, dar volumul pieței interne îl calculăm indirect. Ceea ce a fost produs la vinării, minus exportul, este egal cu ceea ce există pe piața internă. Circa 18 milioane de sticle. În 2017, exportul a constituit 54 de milioane de sticle, deci pe piața internă comercializăm cca o treime din vinurile îmbuteliate, așa că piața crește. Însă eu cred că contează nu cantitatea vinurilor consumate, ci calitatea lor, pentru ca omul să aprecieze vinurile cu IGP, nu să considere că vinul de casă este cel mai bun.

– UE nu permite plantarea podgoriilor noi, în fond se plantează pe locul celor vechi. Și atunci de ce companiile europene renumite nu vin cu investiții în viticultura moldovenească? Ele au bani, branduri notorii, piețe, iar noi – soluri pentru vii, condiții de cultivare a viței de vie și forță de muncă ieftină.

– Este o mare problemă pentru Moldova. Și nu numai a unei ramuri aparte – aceste probleme poartă un caracter global. Investitorii apreciază atmosfera din țară, țin cont de instabilitatea politică; starea sistemului judiciar etc. Spre exemplu, eu am în proprietate o vie împreună cu un francez, care a investit în Moldova pentru că mă cunoaște bine. Însă acest activ moldovenesc îl face să-și muște mîinile, deoarece nu-i place mediul de afaceri din țara noastră. Vorbim despre un business micuț. Închipuiți-vă ce crede un investitor, dacă este vorba despre investiții majore.

Lipsa investitorilor importanți în viticultura și vinificația moldovenească este o scăpare a noastră. În Georgia, spre exemplu, există cel puțin cinci întreprinderi străine mari. Fostul director general al Căilor Ferate Germane Șhuman, care era în relații bune cu Angela Merkel, a creat în Georgia o vinărie și vinde vinurile proprii la prețuri nu mai mici de 30 de euro/sticlă. Companiile străine contribuie la crearea unei imagini pozitive a vinificației locale. La cursurile de master, pe care le ținem peste hotare, adesea lumea ne întreabă cine investește în Moldova.

Dacă dorim investiții, trebuie să fim atrăgători ca domnișoarele. Trebuie să muncim în acest sens – să construim o imagine solidă a industriei vinului și a vinurilor moldovenești în general. În Georgia investițiile au venit nu doar în vinificație, dar și în alte ramuri ale economiei. Rețele hoteliere mondiale, cum ar fi Hilton sau Marriott, au construit hoteluri în Tbilisi și Batumi, adică investitorilor le-a plăcut să vină acolo și să facă afaceri. Din păcate, investitorii pleacă din Moldova chiar și în Ucraina, care este în război. Comportamentul acestor două companii denotă două motivări – istoria și marketingul produsului și piața de desfacere bună. Piața moldovenească este foarte redusă, de aceea motivul nr.2 cade. Deși spunem că Moldova este nodul care leagă Occidentul de Orient, asta puțin contează. Investitorii țin cont și calculează minuțios toate aspectele, inclusiv ratingurile țărilor privind atractivitatea investițională. Cel la Moldovei este foarte mic.

– De ce nu am invita 1-2 vinificatori notorii, pentru ca ei să facă ceva în Moldova, iar noi să folosim numele lor în promovarea vinurilor moldovenești?

– Ceea ce un vinificator a reușit să facă într-un anumit loc, la noi poate să nu reușească. Georgienii, spre exemplu, au prezentat la Shanghai spre degustare vinuri în kvevri (ulcioare ceramice). Era imposibil să le bei, căci aveau o culoare maro și un gust acru, însă chinezii influențați de marketing au fost entuziasmați.

Eu cred că Moldova trebuie să găsească aici oameni talentați și să le exploateze potențialul. Nu prea cred în flying winemaker, care călătorește prin lume, gustă din poame și oferă sfaturi despre modul în care trebuie făcut vinul. Michel Rolland, să zicem, este mai mult artist decît vinificator. Eu am fost în laboratorul lui din Franța și am văzut cum el degusta mostrele și semna procesele verbale ale analizelor. Nu cred că un vinificator renumit ne poate salva. Apropo, Michel Rolland cere un onorariu de 25 de mii de euro pentru cel mai simplu set de servicii. În schimb, vom putea spune că el a gustat vinurile noastre? Revoluție la sigur nu vom face cu asta.

Între timp, Moldova a fost una dintre primele țări din Europa de Est unde, în anii 1990, la Vitis-Hîncești munceau neozeelandezi, australieni, erau și vinificatori ”zburători”. Așa că avem acest fel de experiență. În același timp una dintre companiile autohtone scria pe etichetele sale că vinul este produs de un vinificator francez. Odată, fiind pe o piață de export, un vinificator m-a întrebat: „Frații-moldoveni s-au dezvățat să facă vinuri și îi invită pe francezi?” Da, trebuie să învățăm și să urmărim tendințele mondiale, dar să nu tindem spre uniformizare și copiere a unor stiluri. Moldova are propriile atuuri mari. Nimeni nu poate copia ceea ce avem noi, de aceea eu cred în terroir, adică îmbinarea unică a climatului, solului și particularitățile podgoriilor, și consider că noi trebuie să dezvoltăm producerea vinurilor terroir. Marketing poate face oricine, dar aceste vinuri nu pot fi repetate – ele sînt unice.

Cum este unică și cultura noastră de păstrare a vinurilor în subsoluri, acolo este creată o microclimă aparte, în care vinul se dezvoltă. Moldova dispune de beciuri vechi foarte interesante – la Rașcov, Borceag, Leova. Ele trebuie revizuite și incluse în Traseul vinului din Moldova. Un alt atu poate deveni istoria despre rolul mănăstirilor care au salvat viticultura moldovenească în anii invaziei otomane.

– De ce noi promovăm activ brandul Wine of Moldova și vinurile seci de calitate, dar exportăm în fond vinuri în vrac (în 2017 – 71%), iar dintre cele îmbuteliate – 90% demiseci și demidulci ?

– Stereotipul conform căruia Moldova este țara vinurilor demiseci s-a format timp de 50 de ani. Sarcina ONVV este să-l schimbe și să creeze o reputație bună vinurilor noastre. Spre exemplu, în Polonia am organizat un eveniment frumos de promovare în rețeaua en detail a 22 de vinuri seci IGP, pe care le-am listat în Carrefour și Selgros. Totuși, multe întreprinderi din ramură au declarat că nu au nevoie de asta, deoarece au fost promovate doar șapte vinării-lideri. Dar la cursurile de master oamenii ne întreabă unde putem cumpăra aceste produse. Ei merg la magazin, acolo stau vinurile noastre demiseci și demidulci. În februarie am organizat o degustare într-un restaurant din Varșovia, pentru care am luat vinuri de pe rafturile magazinelor. Consumatorilor le-au spus că le pot procura de la Carrefour și Selgros.

China are particularitățile sale gastronomice, de aceea consumatorii de acolo preferă vinurile roșii dulci. În SUA din contra, există cerere mare pentru vinurile cu puțin zahăr (8-10 gr/l), chiar dacă ele sînt seci, deoarece noii consumatori au fost educați de ”Coca Cola”. Iar Rusia cere vinuri cu zahărul de minim 40 gr/l. De aceea se cere o reconfigurare a vinurilor noastre demiseci și demidulci.

– Ce planuri are ramura și ONVV pentru viitorul apropiat?

– Pentru acest an avem un program de marketing foarte încărcat, care include diverse evenimente B2B (pentru business) și B2C (pentru consumatori). Ne-am axat pe enoturism, vom promova deservirea de calitate în domeniul dat. Pe arterele automobilistice naționale vor fi amplasate și în continuare indicatoare ce duc spre vinării. Întreprinderile care dispun de infrastructura necesară primirii oaspeților la vinării le vom uni sub un singur brand, vom instrui personalul angajat în acest domeniu.

În mai, grupul de reprezentanți ai vinăriilor și agențiilor de turism va merge în Alsacia, pentru a parcurge ”traseul vinului” din această regiune (70 km) și a lua cunoștință de activitatea lui. «Traseul vinului» include nu doar edificii, ci și evenimente – sărbători ale vinului, care cuprind mai multe sate. Anual, traseul vinului din Alsacia este parcurs de 6 milioane de turiști.

Pentru fiecare lună avem planificate două evenimente majore. La 20 aprilie – „Vernisajul vinurilor”.Între 25 și 30 aprilie, Moldova este invitată la expoziția de vinuri „Arvinis` 2018”, în Elveția, vor merge acolo 13 întreprinderi. La 29 aprilie eu voi organiza acolo masterul „Eleganța vinurilor moldovenești” (în fond, vom avea Feteasca Albă și Feteasca Neagră), pentru a arăta potențialul nostru. Pe un sector special vom planta un butuc de Fetească Neagră. În plus, standul nostru va promova și turismul vinului în Moldova.

În mai, pe lîngă vizitarea Alsaciei, vom efectua o călătorie la Hong Kong, și acolo vom avea un master în comun cu președintele Asociației Sommelierilor din China și Hong Kong. La 6 mai, la Ungheni se va desfășura festivalul „De vin și de gust”, la care vrem să-i invităm pe consumatorii din România. Pentru iunie-iulie planificăm un road show – degustări în trei orașe chineze. Cu alte cuvinte, avem destule evenimente.

– Vă mulțumesc pentru interviu.

Anghelina Taran