Portal de vinificatie si viticultura

Moldova: Cum statul i-a dus de nas pe vinificatori

Prima experiență a parteneriatului public-privat în Moldova se lasă cu scandal și s-ar putea eșua.

Cînd a fost lansat acest proiect în 2013, scepticii afirmau că mediul de afaceri nu trebuie să aibă încredere în stat și să aibă de-a face cu el, că acesta numaidecît va trișa și că cel mai mare racket e statul. Se pare că aceștia au dreptate – statul totuși „a dus de nas” o ramură întreagă. În pofida faptului că viticultorii și vinificatorii au convenit cu statul să creeze un fond al viei și vinului, iar producătorii achită cotizații în el al patrulea an la rînd, din bugetul de stat nu a fost transferat niciun ban. Iar după ce ramura a hotărît să-și facă dreptate în instanță, reclamantul este înțesat de controale. Ca să „nu facă gălăgie”.

Ce fel de parteneriat e acesta

Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV) a fost creat în baza parteneriatului public-privat și este singura structură de acest fel în țara noastră. Este o instituție de stat pe lîngă Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, autonomă financiar, nonprofit, acționează pe principiile autogestionării, e condusă de Consiliul Coordonator, format din 13 persoane (dintre care trei sînt delegate de Ministerul Agriculturii, iar restul – de asociațiile de producători) și de director.

Acest model a fost propus de către donatori – proiectul CEED/USAID și a fost susținut de mediul de afaceri. Au fost multiple piedici, dar, în cele din urmă, au reușit să convingă Parlamentul și Guvernul ca ramura să fie gestionată de întreprinzători – ONVV. La finele anului 2012, a fost adoptat un pachet întreg de modificări la un șir de legi, care au avut, fără exagerare, un efect revoluționar.

Datorită acelor modificări, în Moldova – singura țară din spațiul postsovietic – viticultura și vinificația au început a fi conduse de un organ la a cărui conducere mediul de afaceri și-a delegat reprezentanții (Ministerul Agriculturii stabilește politica ramurală, iar ONVV o implementează). În decembrie 2013, în bază de concurs a fost numit directorul Oficiului – fostul director general al companiei „Chateau Vartely” Dumitru Munteanu.

Activitatea Oficiului este finanțată din Fondul viei și vinului. Din fiecare kilogram de struguri vîndut, din fiecare puiet, din fiecare sticlă comercializată, fiecare litru de vin și produse vinicole, producătorii achită taxa în Fondul viei și vinului. Iar statul trebuie să-și aducă contribuția egală cu această sumă.

Banii din Fond, în afară de întreţinerea ONVV, sînt folosiţi pentru promovarea exportului producţiei vinicole şi de struguri, pentru gestionarea producţiei de vinuri cu denumiri geografice, cu menţionarea localităţii de provenienţă şi sub brandul ţării Wine of Moldova. De asemenea, mijloacele sînt direcţionate pentru diverse programe de dezvoltare a ramurii.

”Unde-s banii?”

E curios faptul că autorităţile noastre, în principiu, nu se opun alocării banilor din acest fond, or, în urma creşterii exportului de vin, statul tot are folos. Însă, totodată, ei joacă nişte jocuri stranii. În pofida faptului că ONVV a fost creat la finele anului 2013, întreprinderile au început să achite taxele din momentul intrării în vigoare a modificărilor la Legea viei şi vinului (la începutul anului 2013) şi au achitat în 2013 circa 13 milioane de lei.

Ministerul Finanţelor a transferat partea sa pe 29 decembrie 2014, pe contul trezorerial al Oficiului, însă acesta nu a putut folosi banii, deoarece aceste mijloace nu au fost incluse nici în Legea bugetului pentru 2015, nici în rectificările la aceasta. Iar pe 30 decembrie, Ministerul Finanţelor a rechemat această sumă, ca fiind nevalorificată. Deci au fluturat suma ca pe un morcov şi au ascuns-o. Totodată, de pe conturile Oficiului au fost sustraşi şi banii transferaţi de la producători şi donatori – 378,8 mii de lei! Acesta este un adevărat jaf!

În perioada august-noiembrie 2015, Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultura (AIPA) de pe lîngă Ministerul Agriculturii a pregătit facturile de plată pentru a transfera în Fondul viei şi vinului cota statului pentru 2014 – peste 13 milioane de lei, însă Ministerul Finanţelor nu le-a semnat. În rezultat, timp de doi ani, statul a acumulat datorii de 26 de milioane de lei faţă de acest fond. Despre cota pentru anul 2015 încă nu a fost vorba.

Apoi, Ministerul Finanţelor în general a renunţat la faptul că trebuie să-şi achite cota pentru anul 2013, deoarece atunci ONVV încă nu funcţiona. Mediul de afaceri s-a revoltat şi a obţinut, prin parlament, transferul mijloacelor sale în calitate de avans pentru anul 2015.

Deoarece nu erau bani, ONVV a fost nevoit să reducă programul de promovare a vinurilor moldoveneşti pe unele pieţe, în primul rînd, în Polonia, Cehia şi România. De aceste pieţe erau legate foarte multe speranţe – găsirea importatorilor, distribuitorilor, majorarea vînzărilor. Iar pentru unii, aceasta era ultima şansă de a supravieţui şi de a-şi păstra afacerea.

Autorităţile se fac că nu observă nimic. Dar trebuie să recunoaştem că situaţia din vinificaţie este foarte proastă. Ramura nu şi-a putut reveni după două embargouri (în 2006 şi 2013). Statul nu a ajutat atunci ramura, nici nu a declarat în 2006 stare de forţă majoră. În prezent, întreprinderile ce au profit pot fi numărate pe degete. Iar circa 35 de fabrici de vin au falimentat oficial.

Doar în instanţă

– Cînd această informaţie a ajuns la Consiliul Coordonator, a fost luată decizia că ONVV trebuie să obţină datoria în instanţă, deoarece companiile nu se simt în condiţii egale cu statul, spune Dumitru Munteanu. Reforma implementată şi care a fost susţinută de producători stă pe un picior, pentru că întreprinderile plătesc, iar statul – nu. Reiese că, timp de peste doi ani, activitatea ONVV este finanţată doar din contul ramurii şi donatorilor (CBI, USAID, puţin MIEPO şi alţii), iar din partea statului nu a venit nici un bănuţ. Unele întreprinderi, văzînd că statul îşi ignoră obligaţiile, încep să-şi permită întîrzieri la plata în Fondul viei şi vinului.

Potrivit legii, Inspectoratul Fiscal de Stat trebuia să supravegheze plăţile fiscale, însă acest lucru nu se face, sub diferite pretexte. În realitate, explicaţia este foarte simplă – acumularea mijloacelor pentru Fond nu face parte din plăţile fiscale, de aceea, fiscul nu este interesat de ele, deoarece acestea nu sînt indicatorii pe care îi raportează şi pentru care sînt premiaţi etc.

În general, e o situaţie curioasă: statul nu vrea să dea bani, dar nici nu se implică pentru a ajuta la colectarea acestora, potrivit legislaţiei, de la întreprinderile care trebuie să plătească. Recursul a fost depus în instanţă în luna martie. Prima şedinţă de judecată este fixată pentru luna august. Deci va mai trece cel puţin un an.

Acţionarea în judecată este o măsură impusă, la care nu am vrut să ajungem. Noi ne-am întîlnit şi cu ministrul Finanţelor, cu adjuncţii lui şi cu conducătorii subdiviziunilor respective. Noi avem procesul verbal în care Ministerul Finanţelor confirmă existenţa datoriei faţă de Fondul viei şi vinului, în valoare de 26 de milioane de lei, pentru 2013 şi 2014, însă problema principală este cînd această datorie va fi achitată.

Toţi vorbesc doar că în a doua jumătate a anului. Eu înţeleg că în ţară e criză. Însă reiese că noi, într-adevăr, dorim să facem ceva pentru a schimba situaţia din vinificaţie, însă, de facto, ramura a fost lăsată să se descurce singură. Acele iniţiative nu sînt susţinute financiar de stat.

Credeţi în coincidenţe?

Imediat ce ONVV a expediat (în ianuarie) la Ministerul Finanţelor un demers prealabil privind achitarea datoriilor Fondului, a venit un controlor de la Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor, cu un control financiar complex al activităţii din perioada 1 ianuarie 2013 (atenţie, directorul a fost numit în decembrie 2013, iar personalul a fost angajat în aprilie 2014) pînă în ianuarie 2016.

În legătură cu aceasta, apare întrebarea – ce a venit să caute inspectorul, avînd în vedere folosirea incorectă a banilor publici, dar acolo nu este niciun leu din bugetul de stat? Întrebarea, desigur, e retorică. Mai mult, potrivit Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, Inspecţia Financiară nu are dreptul să verifice activitatea ONVV, deoarece acesta este subordonat Ministerului Agriculturii şi este o întreprindere de stat aflată la autogestiune. Asemenea structuri „pot fi suspuse inspecţiei financiare doar la demersul organelor de drept sau al Parlamentului”, ceea ce nu s-a întîmplat.

Iar ţinînd cont de faptul că a fost anulată legea anterioară – privind sistemul şi procesul bugetar (1996), în baza căreia a fost creat Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Financiare, aceasta în general nu are dreptul să verifice pe nimeni.

Totuşi, inspectorul a depistat că pentru salariile directorului şi adjunctului său nu au fost stabilite corect, în opinia sa, coeficienţii. Însă, potrivit legislaţiei, acest lucru este stabilit de Consiliul Coordonator, pentru a avea o schemă clară de salarizare, nu ca în unele structuri, unde salariul de bază este mic, iar la el se adaugă diferite premii şi adaosuri, datorită cărora salariul creşte de cîteva ori. Reprezentanţii ramurii au cerut ca salariul angajaţilor Oficiului să nu fie cu tertipuri.

Cînd inspectorul, în urma verificărilor, a emis deja o prescripţie, iar ONVV nu a fost de acord cu concluziile acestuia, atunci Inspecţia Financiară a decis că continue verificarea, adîncindu-se în analiza salariilor angajaţilor Oficiului. Aceştia ar fi fost angajaţi cu un termen de încercare de trei luni, iar în această perioadă trebuiau să primească doar salariul de bază, fără calcularea unui adaos de 50%, aşa cum prevede Regulamentul, aprobat de Consiliul Coordonator. Însă o parte dintre lucrători au fost angajaţi în bază de concurs. Potrivit legii, în asemenea cazuri nu este aplicată perioada de testare. Şi aceste concluzii ale Inspecţiei Financiare ONVV intenţionează să le atace în instanţă.

Scuzaţi că nu am furat …

Autorul acestui articol a discutat cu mai mulţi reprezentanţi ai ramurii. Toţi vorbesc despre faptul că nu le este clar de ce iniţiativele bune nu sînt susţinute de autorităţi? Oficiul Naţional al Viei şi Vinului încearcă să facă ceva pentru această ramură şi pentru toată ţara, pentru ca noi să ne putem mîndri cu vinurile noastre. De ce li se pun piedici? Pentru că acolo totul e transparent şi nu se fură nimic ca în alte structuri? Atunci, scuzaţi-ne că nu am furat … Problema este că cei de acolo, cum s-ar spune, nu fac parte din sistem.

În această situaţie, vinificatorii îşi pierd motivaţia. Desigur, ei înţeleg necesitatea participării comune la redresarea situaţiei din ramură, sporirea calităţii, însă în toate acestea ei au nevoie de susţinere. În proiectul bugetului pentru 2016 a fost inclusă suma plăţii pentru Fondul viei şi vinului, împreună cu datoriile. Însă cînd vor fi alocaţi aceşti bani? Din cauza finanţării insuficiente, activitatea ONVV se reduce la un minim obligatoriu.

Pentru a planifica activitatea ONVV este necesară o înţelegere clară ce buget poate avea, pentru că transferurile de la întreprinderi sînt sporadice, după livrarea producţiei, timp de 120 de zile. Şi nu se ştie cînd şi ce sumă va apărea. Planuri există, dar nu există posibilitate de a le realiza, deoarece, de exemplu, campania publicitară a vinurilor moldoveneşti în Polonia costă 200-250 mii de euro. Totodată, sînt evenimente, la care ramura nu poate renunţa, aşa ca Ziua Vinului, sau participarea la expoziţiile Prowein din Duesseldorf, World Bulk Wine (pentru vinurile în vrac) din Amsterdam sau din China. De aceea, anumite blocuri pur şi simplu sînt scoase din plan.

Ne străduim să ne descurcăm cu puţinul

– Ne străduim să folosim banii acumulaţi în Fondul viei şi vinului de la întreprinderi astfel, ca pînă nu vom primi finanţare de la stat să nu rămînem cu gaură în buget. Însă chiar şi acele evenimente, pe care le-am desfăşurat în SUA, inclusiv apariţia informaţiei despre vinurile moldoveneşti la canalul FoxNews, în ziarele „Washington Post”, Financial Times, oricum au avut efect – exportul în SUA s-a dublat timp de un an. Planificăm să aducem importatorii şi distribuitorii din SUA la noi. Însă nu ştiu ce am fi făcut fără ajutorul financiar al donatorilor, pentru că multe proiecte nu le putem implementa singuri, constată directorul ONVV.

Principala expoziţie din domeniu ProWein, la care au participat întreprinderile locale, cu siguranţă, are efect, dar şi costă mult – circa 100 de mii de euro. Însă acolo acestea au început a fi remarcate şi menţionate. Apropo, exportul în ţările UE s-a majorat cu 35%.

Graţie vizitării expoziţiilor din China, întreprinderile îşi găsesc noi parteneri. Anul trecut a fost înregistrat o creştere de 100% a livrărilor pe piaţa chineză, faţă de 2014. A fost înregistrată o creştere şi în România. Presa de peste Prut scria că participarea producătorilor moldoveni la expoziţia Good Wine cu standul comun sub brandul Wine of Moldova i-a impresionat pe mulţi specialişti.

Cu ajutorul donatorilor, în Moldova au fost aduşi mulţi jurnalişti străini din SUA, Marea Britanie, Polonia, Cehia, Slovacia, România şi China. Informaţia scrisă de ei este difuzată ulterior în masă. Acest fapt permite să afirmăm că, dacă cineva află despre Moldova şi vinul moldovenesc, există o mai mare probabilitate că el îl va cumpăra, fie şi doar din curiozitate. Iar vinificatorii pot discuta mai uşor cu importatorii cînd oamenii ştiu despre ţara noastră şi vinurile ei.

Potrivit lui Munteanu, oficiul nu neglijează niciun instrument, dacă este nevoie de o investiţie financiară minimă, dar pot fi eficiente în identificarea noilor parteneri şi pieţe, sau în formarea noilor importatori. Astfel, în Estonia, de asemenea, s-a încercat evitarea cheltuielilor majore: cu ajutorul Ambasadei RM, la începutul anului 2015, a fost organizată şi finanţată, cu susţinerea Ministerului Agriculturii din Estonia, degustarea vinurilor moldoveneşti în unul dintre hotelele din Tallinn, unde au fost invitaţi importatori, distribuitori, reprezentanţi ai reţelelor comerciale. De asemenea, partea estoniană a oferit pentru întreprinderilor noastre spaţiu gratuit şi un stand la expoziţia Tallinn food expo. Şi livrările producţiei noastre vinicole în Estonia s-au dublat anul trecut.

De asemenea, a fost pusă la punct colaborarea cu ambasada Moldovei în Canada. Anul trecut, aceasta a desfăşurat o prezentare a vinurilor moldoveneşti la Montreal şi Toronto, iar anul acesta – în cadrul Zilelor Moldovei, de asemenea, au fost prezentate vinuri moldoveneşti. La eveniment au fost invitaţi reprezentanţii parlamentului canadian, ai administraţiei publice din provincia Quebec.

La sfîrşitul lunii mai, se preconizează deschiderea Oraşului vinului la Bordeaux – o expoziţie permanentă, unde vor fi prezentate vinuri din toate ţările. 10 întreprinderi au expediat mostre de vin, obligîndu-se să asigure expoziţia, pe parcursul anului, cu o anumită cantitate de vinuri pentru degustaţii. La rîndul său, partea franceză ne va oferi posibilitatea de a organiza acolo evenimente de promovare.

Şi promovarea consumului vinurilor în Moldova are efect. Despre aceasta vorbeşte următorul fapt: cu patru ani în urmă, chiar şi în pizzerii vinul era consumat rar, iar acum îl comandă. Deşi anul trecut nu s-a reuşit organizarea pe măsură a Zilei Vinului, în 2014, a avut loc deplasarea accentului de la „beţia din centrul oraşului”, precum considerau unii, la un eveniment cultural-cognitiv. Sarcina este nu doar popularizarea consumului, dar şi insuflarea culturii consumului de vin. Și conceptul Festivalului uşilor deschise la vinării, apărut spontan anul trecut este unul de succes. Multora Ziua Vinului la vinării le-a plăcut mai mult decît în piaţă.

Imaginea fără calitate nu costă nimic

– Însă trebuie să sporim nu doar imaginea vinurilor moldoveneşti, dar şi calitatea lor, pentru ca între acestea să nu existe discrepanţe. Aici, rolul statului e greu de supraestimat, consideră Dumitru Munteanu. Împreună cu Ministerul, noi, într-o măsură oarecare, am adus la condiţie, ce-i drept, nu pînă la sfărşit, cadrul legal. Recent au fost autorizaţi degustătorii. Comisiile de degustare vor crea un anumit filtru pentru vinurile cu care dorim să ne mîndrim, iar ulterior la aceasta va contribui şi registrul electronic al viilor, ce trebuie elaborat pînă la finele anului. În acesta deja au fost înregistraţi peste 15 mii de proprietari de vii.

Dacă noi dorm ca producţia noastră să fie apreciată în toată lumea, atunci noi trebuie să demonstrăm că fabricarea acesteia este transparentă, că avem un sistem şi un mecanism de control. Noi stabilim un sistem de colaborare cu asociaţiile producătorilor de vin cu indicaţii geografice. Primii producători ai acestor vinuri au fost luați în evidenţă, adică noi mergem pe calea care ne va permite să declarăm că nivelul general al calităţii vinurilor din Moldova va spori.

Însă pentru aceasta reforma ramurii trebuie continuată şi întreprinderile trebuie ajutate cu subvenţii. Şi nu e vorba doar de utilaj. La noi s-a redus suprafaţa viilor. În prezent, sînt scoase mai multe vii decît se plantează. Deja astăzi, fermierii vorbesc despre deficitul strugurilor calitativi.

Ca să nu existe oaia neagră

În opinia interlocutorului, baza pentru promovarea vinurilor de calitate trebuie menţinută printr-un control mai riguros din partea statului, nu doar a vinurilor, ce pretind la denumirea geografică sau brandul Wine of Moldova, dar şi a altor vinuri. În special, este necesar un control al mostrelor la prezenţa în ele a apei, zahărului şi alcoolului de provenienţă nonviticolă. Aceasta va permite evitarea concurenţei neloiale şi a riscurilor ce pot apărea în legătură cu reputaţia prejudiciată a vinurilor moldoveneşti.

Organizînd diferite evenimente de promovare a vinurilor moldoveneşti, noi investim sume semnificative. Iar dacă va apărea o oaie neagră, care va strica imaginea vinului moldovenesc, noi nu ne vom putea spăla, iar toţi banii vor fi aruncaţi în vînt. Importanţa controlului statului este greu de supraestimat.

ONVV propune introducerea modificărilor la Codul contravenţiilor administrative şi abilitarea Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Producţiei Alcoolice cu dreptul de a amenda agenţii economici. În alte ţări, asemenea inspectorate verifică produsul la toate etapele de creare a lor – de la struguri pînă la vinul comercializat în magazine, şi aplică sancţiuni. Ale noastre au dreptul să verifice doar producţia.

Greu de supraestimat

În pofida tuturor greutăţilor, putem spune că viticultura şi vinificaţia rămîne o ramură strategică, păstrîndu-şi actualitatea pentru economia naţională. Haideţi să calculăm cîţi oameni activează în ea.

Recensămîntul agricol general din 2010 a înregistrat circa 80 de mii proprietari de vii. Să înmulţim la cel puţin doi membri din familie – avem doar 160 de mii de viticultori, adică o parte din bugetul acestor familii depinde de această cultură. Iar dacă mai adăugăm şi industria vinicolă şi industriile conexe – de sticlă, de carton, de transport, agenţiile de marketing, atunci vom primi peste 300 de mii de persoane active. De aceea, nu trebuie să uităm de această ramură, ea trebuie susţinută.

Anghelina Taran
Foto: mail.ru